1 August, 2010

În România nu se practică dresajul special pentru cîinii care să însoţească persoanele cu dizabilităţiu în puţine filme, americane de cele mai multe ori, am văzut cum cîinii pot fi companioni de încredere sau chiar adevăraţi ghizi pentru persoanele nevăzătoare sau cu un alt tip de deficienţă. Lucru bizar şi totodată extrem de util să poţi să te bazezi întru totul pe cineva care e mereu prezent. Însă nu toate filmele sînt inspirate din situaţii reale, cel puţin nu din cele româneşti. Pentru că la noi nimeni nu a văzut un astfel de cuplu pe stradă – o persoană cu deficienţe grave şi un cîine care să fie ghidul sau ajutorul acesteia. În Cluj, există numai trei persoane autorizate pentru a dresa cîini. Un cîine dresat anume pentru a fi ghid pentru o persoană nevăzătoare, de exemplu, costă pînă la 20.000 de euro. Adică echivalentul unei garsoniere în Floreşti. Dresajul unui astfel de cîine nu se poate face nicăieri în România, cel puţin deocamdată. Cele mai apropiate variante ar fi Ungaria, Austria sau Anglia. De SUA nu mai menţionăm pentru că este prea îndepărtată. „Pentru a dresa un cîine pentru a locui şi ajuta o persoană cu dizabilităţi este nevoie, în primul rînd de un spaţiu generos, în aer liber. Aici, dresorul trebuie să simuleze cît mai multe din situaţiile reale: să construiască o trecere pentru pietoni, trotuar, stradă, stîlpi şi foarte multe asemenea lucruri. Şi totul costă”, spune unul dintre dresorii atestaţi din Cluj, Ciprian Cordoş.

Cunoscătorii susţin că, în ţările unde există persoane care practică acest tip de dresaj, dar mai ales persoane care să îşi permită să cheltuie zeci de mii de euro pe un cîine, terenul este oferit de autorităţile locale. La noi încă nu au existat persoane care să îndrăznească să facă o astfel de cerere edililor oraşului, fie din pricina costurilor mult prea ridicate, fie din pricina lipsei de terenuri. După obţinerea terenului şi a instrumentelor necesare, cea mai importantă este selectarea cîinilor. Rasa care se pretează cel mai bine la acest tip de dresaj este Labradorul, urmată de Ciobănescul german sau de Terrier, cîini cu un temperamente echilibrate. „Dresura unui astfel de cîine este foarte riguroasă. Este nevoie de multă socializare, cîinele trebuie să fie familiar cu absolut toate situaţiile pe care le poate întîlni mai apoi. Acest cîine trebuie să ajungă să ocolească oamenii pe stradă, să-şi ferească stăpînul de orice obstacol îi iese în cale”, a mai precizat Cordoş. Cea mai dificilă parte este momentul în care dresorul lucrează şi cu cîinele dar şi cu proprietarul acestuia. Dresorul trebuie să predea treptat proprietarului comenzile pe care cîinele le-a dobîndit. La sfîrşitul dresajului de acest tip, cîinele va trebui să ştie să treacă strada pe la intersecţiile semaforizate sau pe la trecere de pietoni, va răspunde imediat la toate comenzile şi va şti singur cum să-şi „conducă” proprietarul.

Cîinii pot fi de foarte mare ajutor şi pentru persoanele cu deficienţe locomotorii. Astfel, persoanele care nu se pot deplasa pot să-şi ia un cîine care ştie să aprindă lumina, să ducă proprietarului, la comandă, telecomanda, telefonul, ciorapii sau alte lucruri. Dresajul, în general, costă în jur de 300 de euro pentru o perioadă de şase săptămîni. În acest răstimp, majoritatea cîinilor pot dobîndi dresajul de disciplină (să răspundă la comenzi simple: ,,şezi’’, ,,aşteaptă’’, comanda de interzicere, etc.)

Silviu Vanda, directorul Liceului pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca, confirmă costurile ridicate ale dresajului cîinilor însoţitori pentru nevăzători. Însă şi întreţinerea acestor animale arde la buzunar. „Motivul pentru care la noi în ţară nu întîlnim acest gen de asistenţă vie se datorează şi lipsei de susţinere financiară din partea autorităţilor sau a fundaţiilor. În România, statul nu oferă persoanelor cu deficienţe de vedere nici măcar un baston, darămite să sprijine costurile mari implicate de dresajul şi întreţinerea cîinilor însoţitori. În Occident, toate aceste ajutoare auxiliare sînt suportate de stat”, a declarat Silviu Vanda. Conform acestuia, în legislaţia română, Legea 448/2006 cu privire la drepturile şi protejarea persoanelor cu dizabilităţi prevede dreptul persoanelor cu deficienţe de vedere la „asistenţă vie”. În calitate de nevăzător, Vanda consideră cîinii însoţitori ca fiind utili, mai ales în deplasare. Cu toate acestea, nu crede că ar apela la un asemenea ajutor. „Depinde de fiecare persoană în parte. Personal nu sînt partizanul acestui gen de asistenţă vie”, a adăugat Vanda.

Reprezentanţii municipalităţii clujene susţin că, pînă în momentul de faţă, primăria nu a primit nici o solicitare de teren pentru constituirea unei astfel de baze de dresaj. „Nimeni nu a solicitat în Cluj teren care să fie utilizat în acest scop. Pînă acum nu am avut asemenea priorităţi. Şi chiar dacă s-ar solicita aşa ceva, terenul ar putea fi obţinut numai în urma unei licitaţii publice”, a declarat Raimonda Boian, purtătoarea de cuvînt a Primăriei Cluj-Napoca.

Deşi în România încă nu s-au organizat campanii umanitare pentru astfel de cauze, în unele ţări se fac donaţii pentru dresarea animalelor pentru persoane cu dizabilităţi. „Aşa cum noi dăm cîte un leu pentru Crucea Roşie sau pentru copiii care suferă de diverse boli, în multe alte ţări se donează cîte o liră, un euro sau şi mai puţin pentru dresarea unor cîini pentru persoanele cu dizabilităţi”, spune dresorul Ciprian Cordoş.

Sursa: ftr.ro

Leave a Reply

Facebook button